Niste idei. Despre iubire.

Prima ar fi ca un om poate sa iubeasca doua femei in acelasi timp.
A doua, si care o completeaza pe prima si ii contrazice pe cei care o contesta, e ca omul respectiv poate sa iubeasca doua femei in acelasi timp, o iubire "d’a noastra", "pamanteana"!
Pentru ca vine a treia idee care defineste ca iubirea adevarata, pretinsa de contestatarii de la punctul 1, nu exista! Sau, pentru a lichida si ultima contestatie, nu o vad eu sa existe in realitate! In literatura da, e altceva!
Pentru ca acea idee "adevarata", "extraterestra", presupune sa te arunci in fata trenului, daca persoana iubita ti-o cere! De-asta nu cred ca exista si de-asta nu o pot concepe eu!
Mai e o a 4-a idee care spune ca exista "momente de iubire"! De iubire adevarata, ma refer! Adica exista momente cand iubesti pe cineva atat de mult incat sa te arunci in fata trenului daca acea persoana ti-o cere!

Cum se deschide un cont in banca

Un individ serios. Cravata. Costum. Aer conditionat. Lipseste cainele. Si amanta frumoasa si proasta.
Prima cautare in acte. A doua cautare in acte. A treia cautare in acte. Evident, o pasiune a omului cu cravata. A patra cautare in acte. "Pe 18.06.’95 ati deschis un punct de lucru!" Sa inteleg ca ar trebui sa ne simtim vinovati pentru asta ? "Apoi ati fost la Registrul Comertului!" Alta vina ?
"Dupa ce ati cesionat, ce-ati mai facut ?" O nunta, niste tevi prin pamant, tencuit tocurile la usi si zugravit casa pe dinauntru.
"Vreau procesul verbal al asociatilor prin care s-a hotarat ..." N-avem! Ne-mpusca ?
Pe fata devenita palida a cravatei se citeste mirarea si indignarea. Vrea sa se "scoata" si cere alte acte. A cincea cautare prin acte.
Actele se revolta. Se-ntorc cu susu-n jos, se amesteca. Se varsa pe jos.
Amabil, dar disperat, omul ma ajuta.
Intre timp, descopera un act pe care nu-l gasise anterior si-si mai revine. I-l dau si p’asta.
Nu se da batut. Cauta alt act. Ma-ntreb de ce nu-i facem o descriere exacta, o compunere ca in clasa a V-a, cu tot ce a facut firma de la infiintare. Introducere - iarba verde, pomi in floare, cer senin - Aoleu! Suntem intr-o banca! - Cuprins - acte, acte, acte - Incheiere - poate azi, cu strangerea de gat a individului asta daca nu se opreste.
Tata e calm. Cum de e calm ? Are experienta. De viata. Si eu sunt calm, ca nervii, putini, totusi, mi-i topesc scriind randurile astea. Omul ma vede si, jignit, ma pune sa caut alte acte. Ma uit urat la el. Observa si ... se autopedepseste. Sau e apogeul pasiunii lui: cauta el insusi in acte.
Ma gandesc ca e un om fericit. A aflat atatea lucruri. Fericirea omului sta in cunoastere.

Maxime despre câini

Am fost odata in vizita la o fata frumoasa. Era frumoasa pentru ea sau pentru cine era ales de ea, caci eu eram ales de alta fata frumoasa. Asta-i tragi-comedia barbatilor, se falesc ca ei aleg fata, realitatea fiind ca ea ii alege pe ei.
Intrând la ea in apartament, primele lucruri care le-am observat - sau, in orice caz, lucrurile care mi-au ramas cel mai pregnant in minte dupa ce am plecat de acolo, ceea ce face sa le denumesc primele lucruri pe care le-am observat - au fost un birou lung, un calculator cu un monitor mare si, pe peretele din spatele monitorului, câteva observatii ce faceau o buna comparatie intre cel mai bun prieten al omului, câinele, si nu-se-stie-daca prieten al câinelui, chiar omul, ce se vrea cea mai desteapta fiinta din univers.
Intr-o imprejurare m-am gândit la o persoana draga si i-am facut o dedicatie, scriind un text care imi aducea aminte de el. Apoi am facut acelasi lucru pentru alta persoana, uimirea fiind in natura textelor care faceau legatura cu persoanele respective. Când ne gândim la o persoana care se afla lânga noi, gândul ne duce mai mult la cum am vrea sa fie, decât la cum este. Atunci când persoana respectiva se afla undeva departe, spiritul critic ii face loc unui sentimentalism acceptat atât de propria persoana, cât si - culmea! - de cei din jur, chiar daca acest sentimentalism poate "degenera" in lacrimi. Iar intâmplari petrecute cu persoana respectiva parca vin si mai mult in a ne turna duiosie in gânduri.
Daca insa cineva ne-ar opri si ne-ar cere un raspuns instant la intrebarea "de ce lucru va aduceti aminte in primul rând când va gânditi la o persoana apropiata ?", raspunsurile nu s-ar lega in primul rând de intâmplari comune, ci de obiecte care, intr-un fel sau altul, ne fac noua o legatura cu respectiva persoana. Despre cel mai bun prieten al meu, plecat acum pentru un an din tara, imi amintesc ca avea pe biblioteca un set de pahare la care tinea foarte mult, despre un altul, pe care nu l-am mai vazut de mult timp, imi revine memoria unei clipe cu lampa lui de birou, in fine, un tricou negru tinde sa-mi aminteasca de al treilea s.a.m.d..
Trecând la fete, amintirea unui sarut sau a unei tentative de sarut, a unei priviri mai indraznete sau a unei vorbe zâmbitoare ar trebui sa faca obiectul primului gând al unei amintiri. Chiar asa se intâmpla, când pretendentul e inca indragostit, dar cum senzatia de "as face totul pentru tine" ramâne, din fericire, la vorbe, apare firesc intrebarea primului lucru venit in minte când subiectul este intrebat despre o amintire despre o fata, mai ales când aceasta nu este, nu a fost si nu se pune problema a fi vreodata a lui.
Memoria poate fi provocata si invers, in sensul ca scriind un text iti poti aduce aminte de cineva drag. De exemplu, scriind un text despre câini, mi-am adus aminte de fata de care am vorbit la inceput ca avea pe perete un afis mare cu maxime despre câini pe el. Apoi mi-am amintit ca avea si doi puppies albi si flocosi, apoi biroul, apoi calculatorul cu monitorul lui mare, apoi mocheta, apoi masuta din mijlocul sufrageriei, apoi ...
Dar asta era primul lucru pe care il retinusem eu legat de acea fata frumoasa. Niste maxime despre câini, pe deasupra si in franceza. Ce sa fac, daca maxime cu birouri nu exista ?