A    B    C    D    E    F    G    H    I    J    K    L    M    N    O    P    Q    R    S    T    U    V    W    X    Y    Z  

Articol 2527

Povestea datoriei

(Lucian Pop)

Corabia pluteste. Capitanul sta la prora cu pipa in gura si gandurile amare.
- Om corect, m-am ferit de contrabanda. Secunzii, vazand intransigenta capitanilor de stil vechi au organizat in mare secret niste cursuri prin corespondenta si s-au gratulat unii pe altii cu diplome de capitani autorizati. Eu am invatat navigatia pe viu, lovindu-ma de problemele ei caracteristice si bazandu-ma pe tertipurile divulgate de fostul meu capitan.
Desi stie ce mult iubesc oceanul si corabia, secundul, acum capitan in locul meu, nu s-a lasat induplecat, ma debarca odata ajunsi in portul mama.

Se face noapte cu cer instelat. Capitanul a terminat de maturat puntea. Isi aprinde pipa si sta la prora. Vine la el secundul.
- Crezi ca ma induiosezi cu astfel de umilinte? Te multumesti cu maturatul puntii. Du-te domnule si culca-te, nu sta ca o momaie la prora sa sperii pestii!
- Daca iti zic ceva extrem de important pentru tine, deviem un pic ruta sa-i fac o ultima vizita fostul meu capitan Grigore, ce s-a retras pe Insula de corali?
- Deviem.
- Am inteles ca ne indreptam catre portul-mama cu o incarcatura prohibita de tenisi chinezesti.
- Asa este.
- Pai, mergem in directia opusa.
Secundul scoate o harta si o cerceteaza.
- Mai, mai, am tinut harta invers. Cum ti-ai dat seama?
- Am eu alte harti secrete dupa care ma iau.
- Ma duc sa intorc repede corabia!

Este furtuna si corabia se clatina periculos. Capitanul sta la prora neinfricat. Vine la el secundul disperat.
- Ne scufundam!
- Asa si trebuie. Mi-ai promis ca deviem ruta si nu te-ai tinut de cuvant.
- De data asta jur!
- Aseaza corabia de-a lungul, in saua formata de doua valuri solide pe care nu le pot sparge celelalte. Astfel trecem cu bine si prin aceasta incercare!


Corabia sta incremenita pe loc. Capitanul se opreste din maturat si isi aprinde pipa.
- Am ajuns in mijlocul oceanului unde nu bat vanturile. Ii arat cum sa rezolve si acest ultim impas, iarasi nu se tine de cuvant!
Vine la el secundul.
- Ai ambitia sa ma ruinezi? Daca nu ajung primul in port cu tenisii, piata este saturata de ei!
- Mai omule, esti turc? Deviem ori nu catre Insula de corali?
- Bat-o s-o bata ciorile de insula, asta ne arde acuma?! Deviem, deviem!
- In zona asta centrala vietuiesc niste balene care nu suporta mirosul de leminiere. Am intamplator in geanta de voiaj un borcanel de unsoare din asa ceva. Cum trag pe scandurile prorei cateva dungi de unsoare, vin balenele si ne imping pana dam de vanturi.
- Atunci ce astepti?! Fugi dupa borcanel!

Corabia intra cu bine in portul pustiu. Secundul striga de la prora: Am ajuns primul cu tenisi! Sunt bogat de la prima mea miscare!
Capitanul cu pipa in gura coboara trist pe tarm.
- Nici de data asta nu s-a tinut de cuvant.

Peste o vreme, capitanul isi face aparitia in port si se mira ca toate corabiile stau aliniate fara tipenie de miscare pe ele. Vine la el secundul. Foarte amabil, se grabeste sa-i aprinda capitanului pipa.
- Sa vezi minune! Lumea s-a scarbit de marfuri de contrabanda. Acum o luna, toate corabiile au fost oprite inainte de-a intra in port. Disperati, noi, secunzii, ne-am aruncat incarcatura in ocean si am adus marfuri autentice suta la suta, chiar daca mai scumpe de zece ori. Din pacate ne-a crezut lumea? A sarit cu gura pe noi. Ma, de cand v-ati nascut numai contrabanda visati. N-avem incredere. Unde sunt capitanii de stil vechi? Ii vedem la prora, cumparam! Altfel, nu!
- Fug repede sa-mi pregatesc trusa si uniforma de voiaj.
- Stai pe loc, nu te ambala. Haide sa cadem la invoiala. Am facut rost de o barba stufoasa ca a ta. Iti cumpar pipa si uniforma pe cat doresti, nu ma uit la bani.
- De acord. Dar pana la Insula de corali stau eu la carma. Acolo, Dumnezeu cu mila, ma debarci si isi vede fiecare de viata lui.


Corabia pluteste. Secundul vine la capitanul ce sta la carma.
- In ce zona am nimerit?! Busola se da peste cap, ceata, dupa ce te orientezi catre Insula?
- Si eu sunt cu mainile legate.
- M-ai atras in capcana sa murim amandoi, ca eu am ajuns bogat intr-un an de navigatie, iar de tine, dupa o viata petrecuta pe ocean, s-a lipit numai pipa.
- Si nu-ti vine sa canti?
- Pentru ce? Ca intarzii cu preluarea marfi?
- Ca n-o sa mai vezi uscatul, parintii, casa, prietenii.
- De cantat imi arde ori de actiune?
- Si pe mine cand am ajuns in locurile astea, capitanul Grigore m-a intrebat acelasi lucru.
- Sa-i fie de bine. Pierdem timp, pierdem bani.
Capitanul nu-i raspunde. Peste cateva momente ceata se destrama si chiar in fata lor apare Insula de corali. Pe o stanca mare stau triste doua fete pletoase si o femeie matura.
- Bine te-am gasit doamna Holanda. Buna fetelor! Altadata, cat erati de mici imi iesea-ti inainte chiar la marginea zonei inspumate. Ratacesc pe-aicea de trei zile! Unde-i capitanul meu Grigore?!
- Vai de capul nostru, ieri ne-au haituit niste balene ucigase si l-au mancat. Daca nu-i spuneam: Dragul meu, nu te aventura in larg! Ži-ai gasit! Facea pe grozavul.
- Ce om bun a fost! Mi-a citit ca in palma toate secretele navigatiei.
- Am ramas singure pe lume fara nici un sprijin!
- Fetelor. Il am aici pe secundul meu. Cantati-i ceva!
- Inca tremura carnea pe noi dupa ziua de ieri. L-am pierdut pe tata. Suntem ragusite. Bulversate. Mai vii dumneata.
- Doamna Holanda, sunt si eu inghesuit, alta ocazie nu mai prindeti. Calcati-va pe inima.
- Destul. In ce situatie ridicola m-a adus capitanul asta de stil vechi! Doamna. Domnisoarelor. Imi cer iertare ca v-am deranjat. Este clar ca lumina zilei, nu avem nimic in comun, sunt mai mult om de afaceri decat navigator.
Cele doua fete, mai cu chef, mai fara chef, sar in ocean si incep sa cante. Secundul ramane cu gura cascata auzindu-le si se dezbraca pana la chiloti.
- Merita sa te razbuni asa de tare pe micile umilinte la care te-am supus? O viata intreaga haituit neincetat de catre balenele ucigase?
- Nu-i dracul atat de negru. Rar, din an in paste se leaga de noi. In rest, suntem de invidiat. Curaj, sari in ocean!
Secundul sare in ocean. Ii striga capitanului:
- Asupra dumitale de ce nu are efect cantecul?!
- Castiga cine canta pentru prima oara.
- Dar si mie acuma mi se sfasie inima dupa uscat, parinti, casa si prieteni.
Cele doua fete incep sa cante iarasi
- Ce bine. Va rog nu va opriti.
- La revedere dragele mele. La revedere secundule!
- O ultima nedumerire. Fostul tau capitan... domnul Grigore... el... n-a cantat primul?!
- Ba da.
- Si atunci?!
- Acum douazeci de ani, furtuna il aduse in zona. Pe Insula de corali singura cuc, tanara doamnisoara Holanda. S-a intors pe uscat, m-a luat de ucenic si dupa ce mi-a pus carma in mana l-am adus in petit.
- Sa renunti la civilizatie!
- Datoria. Chiar daca o data la un secol se rataceste cate o corabie pe-aici,
sirenele au un simt fantastic al orientarii. Iti demonstrez acest lucru chiar acum. Fetelor, in ce directie o iau catre Honolulu?
- Pe-a colo, drept inainte!
Capitanul intoarce corabia si o i-a peste valurile inspumate. Secundul, cum sta in apa pana la brau exclama cu regret: Honolulu! Ce port!... Cantati-mi fetelor, cantati-mi...

Vilson Bela Trimis de: Vilson Bela
Categorie: Povestiri Intelepte
Autor: Lucian Pop
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9.67 (din 3 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1102 ori!

Comentarii
Ca fapt divers, Lucian Pop este membru al Uniunii Scriitorilor din Romānia şi suntem buni prieteni. Părerea cititorilor, este pentru el mai importantă de cāt a criticilor. Daţi note mari şi lăudaţi-l. Vilson Bela.
(Comentariu introdus de Vilson Bela. Data introducere: 2010-08-06 17:43:23)

Website-ul nu este raspunzator pentru comentarii!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!
Terenuri
Meditatii

www.recuperaridate.ro

Cautare personalitati in dictionar

Sondaje Cazare Avatare

Time 4 music

© Dictionar personalitati, meditatii, maxime

Dictionar   Meditatii   Creare site