A    B    C    D    E    F    G    H    I    J    K    L    M    N    O    P    Q    R    S    T    U    V    W    X    Y    Z  

Articol 2667

Ultima scrisoare (recitata de Florian Pittis)

(Mihai Beniuc)

Sfârsitul a venit fără de veste.
Esti fericita? Văd că porti inel.
Am înteles, voi trage dunga peste
Nădejdea inutilă. Fă la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune că-i o formă.
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Stiu, voi aveti în viată altă normă.
Eu însa-n fata normei nu mă-nchin.

Nu te mai cânt în versuri niciodată,
Mai mult în drumul tău nu am să ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovată
Si n-am să spun că nu m-ai înteles.

A fost desigur, numai o greseală.
Putea să fie mult - nimic n-a fost.
În vesnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai vre’un rost.

Si totusi, totusi, câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie ameteli.
Vedeam văzduhul fluturând de îngeri,
Lumină-n noaptea mea de îndoieli.

Când degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiintă-a ta de lut,
Simteam în mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se înaltă
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descaltă
Si-ngenunchiate rânduri, submisiv,
La soclul tău dumnezeiesc asteaptă
Să le întinzi cu zâmbet linistit
Spre sărutare adorată dreaptă
'Nainte de-a se șterge-n infinit.

O, de-am fi stat alături doar o ora,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă, roză, auroră
De neînteles, de nedescris.

Ireversibil s-a încheiat povestea
Si nici nu stiu de ai să mai citesti
Din întâmplare rândurile-acestea
În care as vrea să fii ce nu mai esti.

N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut să spun: "Esti ca oricare",
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.

De-ar fi mocirlă-n jurul tău cât hăul,
Tu vei rămâne nufărul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte tăul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neîntinată,
Te voi iubi mereu, fară cuvânt,
Si lumea n-o să stie niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.

Acolo, sub lumina de mister,
Scăldată-n apa visurilor, lină,
Vei sta, iubită, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seară blândă si senină.

Iar când viata va fi rea cu tine,
Când or să te împroaste cu noroi
Tu fugi în lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.

Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi.
În dulcea lor cadentă legănată
Te vei simti ca-n visul tău dintâi.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Să plec de-aicea, de la voi, curând,
Când glasul tău vreodata-o să mă cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi să nu se poată trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor în târna rece,
Plângând în noaptea mare, tot mai mare.


fevasi Trimis de: Fevasi
Categorie: Poezii Autori celebri
Autor: Mihai Beniuc
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9.92 (din 12 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1687 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!
Terenuri
Meditatii

www.recuperaridate.ro

Cautare personalitati in dictionar

Sondaje Cazare Avatare

Time 4 music

© Dictionar personalitati, meditatii, maxime

Dictionar   Meditatii   Creare site