Dictionar personalitati, meditatii, maxime - Articol 2742


Articol 2742

Aedes

(Dana Mușat)

[fragment]

- Baza militară nr. 12, raportează!... Baza militară nr. 12, raportează!... Baza militară nr. 12, ma auzi?
Aceeași tăcere îmbibată de fâșâitul continuu aflat pe banda de recepție. În baza nr. 12 virusul își făcuse de cap. Toți foștii specialiști erau acum cadavre așezate în dezordine în propiul sânge. Cineva nu păzise bine eprubeta și altcineva o dărâmase, iar acum virusul lua drumul orașului Aedes, sub forma a unui tânăr de 24 de ani, înalt, cu părul lung, ascultând AC/DC la maxim în micul lui Tico.
- Baza militară nr. 12, raportează! Vom trimite imediat o echipă acolo... răspunde!
Numele puștiului era Răzvan, orfan de ambii părinți, la treminarea liceului de informatică se angajaze la o firmă cu capital german. Mai târziu, forțele securității îl plătiră să lucreze la un nou proiect, ‘Caracatița’. Nimeni nu îi dăduse detalii, tot ceea ce îi spuneau era că trebuia să proiecteze pe calculator niște mostre de ADN.
- Baza militară nr. 24, aici Baza nr. 5!
- Pe frecvență. Raportează, Baza nr. 5.
- Am încercat să luăm legătura cu Baza militară nr. 12. Nu răspunde nimeni. Trimitem o echipă acolo?
- Vezi câte mașini sunt pe teren la cercetări și trimite două din ele.
- Am înțeles, Baza nr. 24. Revin cu raport.
- Închid frecvența, Baza nr. 5. așteptăm raportul.


Trei ore mai târziu două Jeep-uri cu tracțiune integrală ajungeau la Baza militară nr. 12 și patru soldați înarmați ieșiră din mașini: Jason, Peter, Jack și Ron.
-Hei, Jack, știi că ți-am zis în mașină că îmi vine să mă piș? Ei bine, mi-a trecut brusc. Ce naiba o fi cu liniștea asta?
- Taci, mă, odată! Hei...voi doi! Nu mai stați ca niste muieri la discuții..treceți mai repede aici. Să cercetăm ce naiba s-a petrecut în zona asta împuțită, să raportăm și să plecăm acasă. Tura noastră s-a terminat de multicel..nu credeți?
Ceilalți îl aprobară. Numai Ron, primul care vorbise, adăugă:
- Dacă tot faci pe șeful, îmi zici și mie unde să mă piș?
Râsete. Jack vru să îi răspundă, dar un țipăt îngrozitor îi curmă glasul. Alergară spre poarta care odată fusese încuiată cu lacăt și intrară. În cladire era un miros înecăcios de fum și cadavru.
- Puu, ce pute, mă, în halul ăsta așa aici? Jack, iar ai deschis, mă, gura?
Aceleași râsete puternice, dar țipătul le opri pentru a doua oară.
- Bă, aici chiar se întâmplă ceva, șopti Peter.
- Ai, mă, serios? Și acum ne spui? îi replică Ron.
O luară pe hol, iar apoi coridorul îi conduse la o incăpere puternic luminată de cinci neoane, de unde țipatul porni iar. Pe jos, într-o baltă de sânge, se afla un bărbat între 40 și 45 de ani, cu fracturi la ambele picioare. Fața acestui individ nu mai avea nimic uman în ea. Doar ochii scoși din orbite cereau ajutor, în timp ce mandibula ruptă atârna dezordonat și țipetele ieșeau periodic prin ceea ce fusese gură odată.
- Drace, ce căcat s-a întâmplat aici? zise speriat Peter
- Puneți mâna pe ceva sa il ajutăm, urla Jack. Dar Ron zise:
- Tu ori ești nebun, ori nu gândești momentan. Uită-te la el. Chiar dacă, prin absurd, reușim să îl ridicăm de acolo și să îl transportăm până la mașina, va muri pe drum, din cauza durerilor.
- Omule, mă auzi? Jack îi trase două palme muribundului și încercă să îl întrebe cine a distrus Baza și cine l-a adus in starea aia teribilă. Dar rănitul șuieră, dezarticulat:
- Mus salit in stratum, cum scit deesse cattum.
- Ce zice, mă? Bă...ia-l pe gură cască ăla de acolo și dă-i un pumn, el a tocit latina în facultate! Ron îl trase de mânecă pe Jason, care stătea holbându-se la scena tragică.
- Bă, tu ești prost? Ai auzit ce a zis ăsta? urla Jack nervos.
- Șoarecele sare în asternut când știe că lipsește pisica.
- Cum?
- Asta a spus, șopti Jason. Mâinile deja ii tremurau, când muribundul mai șuieră ceva:
- Dum spiro, spero.
- Ce naiba, mă? La născut măsa latin? Jason?
- Cât timp respir, sper.
- Ce vrei, mă?
- Asta a zis!
Se chinuiră să ridice omul din balta de sânge, dar un horcăit puternic ieși din ce mai rămăsese din gura lui și muri.
-Căcat. Ce naiba să raportăm, mă? Că toată clădirea face băiță în sânge și că ultimul supraviețuitor care ar fi putut să dea vreo informație a delirat câteva cuvinte în latină și apoi a murit ca o vită la macelărie?
Jack era nervos. Dar nu avea timp de asta. Scormoniră încăperea și nu gasiră nimic. Doar hârtii arse și sânge..mult sânge
-Hai să plecăm. Nu mai e nimic aici.


-Baza militară nr. 5? Baza militară nr. 5, ma auzi?
-Da, te aud. Raportează.
-Aici agent 025, raportez de la Baza militară nr. 12
-Da, agent 025, spune.
-Se pare că tot ce a mai rămas din Bază este clădirea și un....
Convorbirea se întrerupse.
-Agent 025? raportează. Nu te mai auzim.
Fâșâit.
-Agent 025?
- Edite, bibite; post mortem nulla voluptas!
Urmat de același fâșâit.


În ziua incidentului, Răzvan stătea in biroul său de la parter, prima pe stânga, în fața calculatorului, când ușa de plastic se dădu cu putere de perete și prin ea pătrunse un tip de 40-45 de ani, înalt, solid, cu mustață și sprâncene dese. Acela era șeful Bazei nr. 12.
-Răzvan, băiete, iar stai? De ce căcat crezi că te plătesc eu aici?
-Șefu’, pâi așteptam instrucțiuni. Mi-a zis Andrei să aștept. Să nu fac nimic pentru că...
-Da, mă, am înțeles. O să plec, iar tu va trebui să ai grijă de laborator, m-ai auzit?
-Da, șefu’.
-Mă, băiete, dacă se întâmplă ceva cu laboratorul, o să am grijă nu numai să fii dat afară de aici, dar nici să mai lucrezi vreodată la vreo firmă de calculatoare din țară.
-Da, șefu’.
Tipul masiv ieși din birou și trânti ușa cu putere în urma lui.
‘Ce căcat o vrea și ăsta? M-am săturat de predicile lui. Să mă cac pe fața lui de ratat. Vedea-l-aș mort! ’ gândi Răzvan și ieși din birou.


Două ore mai târziu se afla în laboratorul de analize și citea revista ‘Chip’ pt informaticieni, când un fâșâit puternic îi zgârie urechile.
‘Ce naiba? ’
Urlete pe coridor.
Se lipi cu ochii de geamul care dădea înspre hol și privi. Priveliștea era tulburătoare. Oamenii alergau plini de sânge țipând și... omorându-se unii pe alții.
‘Ce dracu? ’
Dar nici nu apucă să tragă o înjurătură sănătoasă când pe ușă năvăli șeful bazei, cu ochii scoși din orbite și cu gura roșie, plină de sânge.
‘Parcă plecasei, căcatule’
-Tu...tu..din cauza ta murim noi aici... urlă sperietoare și se aruncă asupra lui Răzvan, deschizând gura, dar navăli cu dinții în bara de oțel a mesei și își rupse mandibula.
-Ce, mă, căcatule, mă înjurai înainte că nu îmi fac treaba și acum..ce căcat ești mă...acum zici că eu vă omor..cum dracu să vă omor eu mă? Tu nu vezi că TU mă omori pe mine? Vită.
Răzvan era foarte speriat și foarte nervos. Luă un tub de metal în mâini și îi zise rănitului:
-Ești un mare căcat, știai? Aha..te ridici, așa deci? Nu vezi mă, că nici față nu mai ai?
Și îl lovi peste ambele picioare cu toată forța. Tubul fractură picioarele ‘șefului’, iar acesta începu să urle.
Răzvan ieși din laborator și alergă spre mașina lu.
Fostul șef era o masă de carne, aflată în propriu sânge pe jos. Vru să țipe după Răzvan, dar tot ce ieși fură niște șuierături:
-Mă, baiete, ți-am zis să ai grijă de laborator. Cine dracu te-a pus să fii infectat și imun cu virusul ACH5? Ne-ai infectat pe toți. Ultra posse nemo obligatur. Căcat. M-a luat deja.... băiete, nu fugi!

Dana Mușat Trimis de: Dana Mușat
Categorie: Povestiri Fragmente
Autor: Dana Mușat
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1003 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!
Meditatii

www.recuperaridate.ro

Cautare personalitati in dictionar

Cursuri
Sondaje
Cazare

© Dictionar personalitati, meditatii, maxime

Dictionar   Meditatii   Creare site