A    B    C    D    E    F    G    H    I    J    K    L    M    N    O    P    Q    R    S    T    U    V    W    X    Y    Z  

Articol 2915

Cuvintele urāte...

(Razvan Claudiescu)

Taceţi! Cuvinte grele şi urīte ieşite din a lor gură,
De pămīnt amar ca şi-o cireaşă mare şi cărnoasă,
Durerea voastră provocată la ieşirea mincinoasă,
Astfel lumea-amuţeşte la ale voastre ieşiri neanunţate,
Cum voi la copii apăreţi şi ei īnvaţă că-s adevărate,
Privirea dulce spre oştiri de nori te calmează tare,
Ca şi iubirea unui prunc cu mare adecvare,
Taceţi! Blestemate cuvinte fără folos de augură.

Aduceţi-vă aminte aceia care le folosiţi frecvent,
Care nu au nici un bun folos īn viaţa asta,
Amărītă, dar onestă dacă ştii să fii aceasta…
O urmă de lumină a vechilor profeţi de seamă,
Se află pe-a voastră frunte plană şi cu teamă,
De urīt şi de folosul diavolului cel din pămīnt,
Acesta mare – negru ca iadul – de subpămīnt,
Cu cărbuni īncişi şi roşii de fier īncins cu accent.

Ca şi pustiul de piatră cu stīlp de flăcări dese,
Etern şi mare ca o jignire īn suflet ne rămīne,
Cuvintele sunt la īnceputul de drum umane,
Ca şi un flăcău īn prima a sa zi de şcoală,
Cīnd īncepe a scrie şi a citi cu răscoală,
Ca şi cum i-ai sufla unui om īn a sa ceafă,
Este viitorul lumii fără aceste cuvinte de bīrfă,
Adīnc şi dese prevede pierdutul popor descrise.

Numindu-le cuvinte de drac īn lanţuri īncinse,
Ceea a pămāntului promise ca şi unui cāine,
Ca o monedă oferită fiecărui suflet ce conţine…
O harpă muzicală de aramă cu coarda temerară,
Cuvīntul va fi speriat şi atīt de confuz afară,
Noaptea cīnd stelele eternităţii lucesc puternic,
Şi fără nici o teamă cu reţinere de nemernic,
Cuvinte liniştindu-se şi folosindu-se cătuşe.

Din limba inspirată de conducător de seamă,
Prin undele greoaie ale literelor de carte,
Şi-a poeziilor vechi şi eterne foarte aparte,
Ele să nu mai fie multe şi rostite atīt de dese,
Gura spune fără nici un drept la replică alese,
Ca ori o să nască-ntr-un timp rece cuvinte,
Folosind īn iadul fiebinte şi sumbru de poveste,
Ca şi apele de plumb adānc cu zid de teamă.

O, limba lui! De cuvinte albe şi negre de carte,
Şi negrele folosite ţi-se rupe chiar şi o foaie,
De basm şi de poveste eternă şi greoaie,
Scrise pe ea cu unghia şi lăsānd şi urme de sānge,
Şi uscat el īndrepta cuvintele urāte de īnfrīnge,
Ca şi-o greutate de piatra cuvintelor fără seamă,
Şi cum mai adăugai cuvinte ea se īngreuna cu teamă,
O, limba lui! Cuvīnt urīt ca şi gura unui porc de curte.

01 octombrie 2010


Razvan Claudiescu Trimis de: Razvan Claudiescu
Categorie: Poezii Autori in devenire
Autor: Razvan Claudiescu
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9.5 (din 2 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 774 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!
Terenuri
Meditatii

www.recuperaridate.ro

Cautare personalitati in dictionar

Sondaje Cazare Avatare

Time 4 music

© Dictionar personalitati, meditatii, maxime

Dictionar   Meditatii   Creare site