In aceasta pagina: | Maxime si idei | Scurte povestiri | Exista un singur viciu si acela este egoismul | Se indreapta omul vreodata ? | Despre timiditate | Ghid de conversatie | Critica prietenului apropiat | Dumnezeu este in noi, noi suntem Dumnezeu. | Fiinte rationale | Barbatii si femeile | Despre casatorie | Om | Fapt care guverneaza lumea | Bine si rau | Despre caini | Strigatul unui suflet |

Iubesc toate fiintele vii. Si pe tine, biata mea surioara, care iti cari cu greu povara pe drumul singuratic. Cu o sarutare ti-as sterge lacrimile de pe obraji, cu iubirea mea as risipi bezna ce te inconjoara. Si pe tine, rabdatorul meu frate, care gafai cand mergi cu greu pe cararea batatorita, ca un biet cal de povara pe jumatate orb. Loviturile de bici sunt singura ta incurajare. In iesle ai doar o mana de fan ramasa de nu stiu cand. As merge pe langa tine, luandu-ti putin povara, caci spinarea a inceput sa te doara. Am merge unul langa altul, iar tu mi-ai povesti despre campiile pe care zburdai cu ani in urma, despre cursele selecte pe care le-ai castigat. Si pe voi, tanci cu priviri pline de uimire, care razbat de sub murdaria care va acopera fetisoarele, v-as lua in brate si v-as spune povesti. Am pleca in dulcea Tara a Minunilor, lasand in urma, pentru un timp, lumea vesela si trista. Acolo ati fi printi si printese, acolo ati cunoaste iubirea.
Dar un egoist rapace vine adesea si intra in hainele mele. E un individ care isi iroseste viata facand planuri cum sa scoata mai multi bani, mai multa mancare, mai multe haine, mai multe placeri numai pentru el. Se gandeste tot timpul la nenumaratele lucruri de care are nevoie, incat nici nu ii mai ramane timp sa se gandeasca la nevoile altora. Se crede buricul pamantului. Auzindu-l cum bombane toata ziua, iti vine sa crezi ca lumea a fost creata si terminata exact la timp pentru ca el sa vina si sa culeaga placerile ei. Fara sa ii pese de nimeni, da din maini in dreapta si in stanga ca sa isi indeplineasca dorintele. Daca, incercand sa insface, da gres, atunci arunca anateme asupra cerului pentru nedreptatea ce i-a facut-o si ii blesteama pe toti pentru ca i-au stat in cale. In orice caz, nu e un om amabil. Dupa cum ziceam, tare as vrea sa nu ma mai viziteze asa de des. O tine intruna ca el e eu si ca eu sunt numai un natarau sentimental care ii incurca treburile. Uneori ma descotorosesc de el pentru putin timp, dar intotdeauna vine inapoi. Apoi el se descotoroseste de mine si eu devin el. Toata treaba e foarte derutanta. Cateodata chiar ma intreb daca eu sunt intr-adevar eu insumi.

(Jerome K. Jerome - "Gandurile trandave ale unui pierde vara" - pag.218)

Pe lumea asta trebuie sa iei oamenii asa cum sunt si sa te multumesti cu atat. Nu putem spera sa ne gasim semenii aidoma cu personajele care am fi vrut noi sa fie. Spune-ti doar ca poate nu i-am fi iubit mai mult, daca ar fi fost intocmai cum voiam noi. Invata sa nu suferi de ceea ce le lipseste. Gandeste-te intai la trasaturile lor bune.

(Jerome K. Jerome - "Vacanta cu copii mei" - pag.130)