In aceasta pagina: | Start | Cum se spune corect "Te iubesc" | Invatatul | Libertatea | Patriotismul internationalist | Cei care privesc in cenusa unei case arse | Cafeaua | Sentimentele | Raport pentru stomacuri | Femei goale | Lectie recapitulativa la istorie | Sortiti iubirii |

Oamenilor le place sa se uite la ce fac altii. Cind se sapa o groapa, afli in jur si citiva gura casca. Daca vezi cetateni alergind undeva, poti fi sigur ca fug sa vada o incaierare. La incendiu, numarul celor care contempla e mai mare ca al celor care sting focul. Intr-o zi, m-am oprit sa ma uit la cetatenii, care-si cautau de lucru linga un trotuar de asfalt proaspat turnat. Ei nu faceau altceva decit sa-i priveasca atent, stiintific, pe calatorii care coborau din tramvai si nimereau in asfaltul moale. Dupa ce se descleiau din asfalt, contemplatii se uitau la contemplatori.
Iar eu ma uitam si la unii, si la altii. Nu mult timp: pina ce mi-am dat seama ca un trecator se uita la mine, ca sa vada la ce ma uit. La coltul unei strazi, pe care-o bat adesea, se gasea un butic. Intr-o noapte, niste tigani i-au pus foc si a ars complet. Zile de-a rindul, chiar si dupa ce locul fusese curatat, oamenii se opreau si fixau, cu pupila marita de curiozitate, resturile incendiului. Cite unul zarea o sticla si zicea: "Ia te uita! O sticla!". Iar cei care nu remarcasera sticla isi intindeau giturile si se uitau concentrat la ea, de parca atunci vedeau pentru prima oara o sticla. Cite un temerar ridica sticla din cenusa si toti se inghesuiau s-o priveasca de aproape. Cind te uitai - la oamenii aceia care si ei se uitau - te intrebai, firesc: Oare ce le trece prin cap, cind contempla gramada de cenusa si lucruri carbonizate ? Oare se gindeau ei ca si Cartagina a ars ? Se gindeau ei la Roma si la Nero ? Isi imaginau ei cum treceau hunii prin foc si sabie Europa ? Orasul Iasi a avut parte de aproape cinci sute de incendii. Casele de lemn ale negutatorilor erau pirjolite de tatari, iar ale prostimii ardeau una de la alta.
Cum nici acum nu m-am oprit sa privesc cenusa, ci numai pe oamenii care se uitau la cenusa, prin memorie mi-au trecut tot felul de dezastre cauzate de foc: orasele in flacari ale Germaniei, la finele razboiului, focul care a mistuit Biblioteca din Alexandria, incendiile care devasteaza in fiecare an coastele incinse ale Floridei. M-am apropiat de un cetatean, care se holba la cenusa, si l-am intrebat la ce se gindeste. Omul a cazut pe ginduri si mi-a spus ca nu se gindeste la nimic. Doar se uita! De gindit, gindesc altii.