In aceasta pagina: | Start | Cum se spune corect "Te iubesc" | Invatatul | Libertatea | Patriotismul internationalist | Cei care privesc in cenusa unei case arse | Cafeaua | Sentimentele | Raport pentru stomacuri | Femei goale | Lectie recapitulativa la istorie | Sortiti iubirii |

Nimeni nu ma poate condamna ca tin cu ai nostri. Daca n-as tine cu ai nostri, m-ar condamna chiar si adversarii sportivilor nostri. Elegant e sa doresti ca ai tai sa castige. Sportul e si el plin de ipocrizii. Una dintre acestea ne cere sa dorim ca ai nostri sa castige, dar sa nu ne bucuram de insuccesele celorlalti. Ni se cere, de fapt, imposibilul. In concursurile pentru medaliile olimpice la gimnastica femei am dorit din tot sufletul ca fetele noastre sa castige. Dar, trebuie s-o marturisesc, am dorit si mai mult sa piarda rusoaicele. Chinezoaicele imi erau indiferente, rusoaicele nu. Ce sa am eu cu China ? N-am fost ocupati niciodata de chinezi, n-am avut probleme teritoriale. Comunismul chinez e departe si nu ne atinge. Rusoaicele insa ne-au facut mereu zile negre in marile competitii ale gimnasticii. La inceputurile acestui razboi mondial prin procura, da, sufeream cand fetele noastre ratau si ma bucuram doar cand castigau. Cu trecerea anilor, trairile de spectator calificat mi s-au ameliorat mult. Am invatat sa ma bucur din plin si de raul altora.
Raul altora, care nu e neaparat binele nostru. Istoria isi transfera memoria in sport. N-am nimic cu ungurii contemporani. Dar fata de austro-ungari am toate sentimentele cu care m-au inzestrat manualele de istorie. Omul civilizat din mine imi cere sa nu ma manifest in nici un chip cand ungurii nu mai fac legea la bras si fluture in natatie. Dar dedesubtul acela murdarel, insamantat in sufletul meu de cartile urii istorice, mi-a dat, la esecurile ungurilor, nu conta in ce probe, un soi de satisfactie de prost, mica, dar sanatoasa.
Recunosc ca si la natatie am simtit un oarece tremur de antipatie la sportivele care le impiedicau pe fetele din Braila sa ia toate medaliile. Iubesc Olanda, totusi am dorit ca Inge de Bruijn sa inghita cateva guri de apa sau sa aiba un carcel. Abia dupa ce mi-am analizat cu atentie dragostea pentru raul altora am inceput sa ma gandesc daca, de-a lungul framantatei noastre istorii, am avut vreodata probleme cu olandezii. Am regretat ca n-am avut. Cand doresti raul altuia ai nevoie si de o motivatie retrospectiva. Sunt convins ca, exact ca si mine, o multime de romani au tinut cu ucrainenii, cu cazahii si cu bielorusii ori de cate ori acestia isi infruntau fratii din Federatie.
Credeti ca rusii dupa ce le-am desfiintat ultima generatie de gimnaste si-au sporit simpatiile fata de romani ? Da' de unde!
Da, domnii mei, acesta e adevarul: motivele pentru care vreau ca vecinii si prietenii nostri sa piarda nu sunt tocmai nobile. Ele imi satisfac un intreg recurs la istorie.
Bine, bine, veti zice, dar ce-as putea avea cu polonezii ? Cum ce ?! Ati uitat ce i-au facut lui Stefan cel Mare ? Pai, pentru cat ne-au sacait polonezii, vreme de cateva secole, nu-i placere mai mare decat sa-i vezi pe un loc sub noi in clasamentul general pe natiuni. Adica laolalta cu sarbii. Sau, mai bine, sub sarbi, ca sarbii ne-au fost dintotdeauna prieteni. Stiti doar ce ne invata algebra cand trebuie sa inmultim minus cu minus si minus cu plus: dusmanul dusmanului meu imi e prieten, prietenul dusmanului meu imi e dusman. Iar daca si-n algebra incap sentimente negative, de ce le-am da deoparte din sport ?