Tudor Octavian

Raport pentru stomacuri

Proverbele sunt un tezaur de întelepciune. Nu toate însă. Unele proverbe si-au pierdut întelesul, dar continuă să beneficieze de prestigiul traditional al zicerilor populare. Un proverb foarte circulat spune că "Prostul nu doarme de grija altuia". Cândva, îl denunta pe băgăret, pe omul care nu-si vede de treaba lui. Cel putin, asa cred, fiindcă numai un prost poate să creadă că grijile - adică temerile, fricile, nefericirile - altora nu ne privesc. Că singura solutie, când altii sunt plini de griji, e să dormi bine. Proverbul acesta functionează negativ, ca un tezaur de suficientă. Foarte multe proverbe sunt reflexul unor timpuri dominate de spaimă si resemnare. Si, bineînteles, de prostie. De grija altora, cei care nu dorm sunt întotdeauna desteptii. Putini, multi câti avem. Zicala citată contine punctul de vedere al omului mărginit. E izbânda vremelnică a maselor. O formă de cinism mitocănesc devenit folclor. În tramvaiul 34, un nătărău fără griji cugeta la intelectualitate. "Asa cum mă vedeti" - zicea el - "nu mă dau pe zece profesori". A devenit un obicei ca dascălul să fie unitatea de măsură a importantei altor profesiuni. Suntem, bănuiesc, singura tară din lume care scoate anecdote pe seama învătătorilor. Dacă asta se mai întâmplă si-n alte locuri, situatia e gravă. E neîndoielnic că glumele proaste despre intelighentie nu le nasc decât cei care, ca si gânditorul public din tramvai, se socotesc mai destepti ca oamenii cu studii. Cum s-a ajuns oare aici ? Ceva s-a schimbat în România. Un lucru e ca înainte: ordinea socială. Intelectualitatea vine tot după clasa muncitoare si tărănimea muncitoare. Nimeni, de la putere, nu a avut curajul să pună treburile la punct. Raporturile puterii cu intelectualitatea poartă pecetea unei ostilităti mocnite. Un nenorocit de parlamentar majoritar spunea, referitor la exodul creierelor românesti: "Cine vrea să plece, e liber să plece. Nu tinem pe nimeni cu sila!". Ca si mărginitul din tramvai, suficientul din parlament se simtea dezlegat să se exprime asa deoarece, în cinci ani, nici presedintele, nici prim-ministrii nu au referit niciodată clar si programatic la problemele intelectualitătii. O guvernare de stomacuri pentru stomacuri, de stomacuri cu somnul gros si adânc.